Saturday, 28 March 2015

Livia e noua Crina


Am primit azi un link de la Skeptical Maru spre o altă duduie, pe numele ei Livia Bonarov. Femeia este departe de a fi vreun monument de obiectivitate. O puteți găsi pe facebook pe pagina sugestiv intitulată "Nu există boli" (ORLY?). Asta în caz că doriți să aflați noutăți despre terapia Gerson, să vedeți descoperiri ale inegalabilului Dr. Rareș Simu, sau dacă doriți să vă luminați mintea cu platitudini adorabile gen "obstacolul este calea" și favorita mea: "există ceva mai presus de știință, se numește conștiință". Însă poate cel mai important lucru dintre toate, ca și Crinulina, Livia s-a vindecat de cancer, dar evident nu prin medicina așa-zis alopată, ci prin iubire de sine și ceai făcut din trifoiul Sfintei Parascheva. Ok, exagerez, nu e din trifoiul Sfintei Parascheva.

Spre diferență de Crina însă, al cărei palmares de auto-vindecare ar lăsa bujbe și câteva personaje din Biblie, Livia e mai modestă, afirmând că s-ar fi vindecat doar de melanom malign, borelioză, hidronefroză și niște noduli la sân. Cu iubire și în ciuda medicilor criminali. Să vă citez câteva paragrafe minunate:

Livia: A urmat diagnosticul: melanom malign. Analiza macro: dimensiuni de 2.1/1.3 cm cu prezenta unei formatiuni nodulare de 0.7 cm. Analiza micro: melanom malign de tip SSM (superficial spreading melanoma), compus din epitelioide indice Breslow 0.9 mm (indicele Breslow arata infiltratia in piele a melanomului, profunzimea, e important sa fie sub 1mm), nivel Clark 3 (arata vechimea, perioada de dezvoltare). 
Am citit, am studiat, am cautat solutii in disperare! In niciun caz nu ma asteptam sa ma salveze sistemul medical, totusi solutiile pe care le cautam se invarteau in zona gresita, aceea a medicinei clasice. [...]
Am aflat ca cea mai avansata analiza este cea cu aparatul PET-CT. [...] Analiza este o tomografie minutioasa a intregului corp. Rezultatul nu a indicat nicio metastaza. Ulterior, insa, am aflat ca si analiza aceasta in sine poate fi periculoasa! [...] 
Pe data de 18 iulie se implinesc trei ani de la operatia mea. In tot acest timp am fost adeseori privita ca o amintire de multi medici si sunt sigura ca medicina clasica e absolut neputincioasa in fata afectiunilor grave. 

Livia e sigură! Nu e fantastic? E fantastic, vă zic eu. Iar dacă intrăm în detalii, vedem exact și cât de fantastic este.
În primul rând și absolut esențial, Livia a fost diagnosticată cu succes de ”medicina clasică”, inițial de un dermatolog apoi de niște anatomo-patologi care știu cu microscoape optice și cu puțină imunohistochimie. Desigur, imunohistochimia se face cu anticorpi care, după cum ar spune Feli, nu există. Apoi pentru melanomul malign a făcut operație, după cum afirma chiar dânsa în acel post. Din câte am învățat eu, operația în cauză este tot o procedură a ”medicinii clasice” și are rolul de a înlătura ceea ce e nasol și a păstra ceea ce e bun. Operația se face cu margini de siguranță, că nu știi până unde se întind celulele tumorale la nivel microscopic. După operație este uneori necesar (sau recomandat) să se efectueze chimioterapie și/sau radioterapie, ca să scadă și mai mult șansele să fi rămas celule tumorale care să ducă la recidivă.
Deși înțeleg că nu a făcut chimioterapie, doamna Lavi a făcut totuși un PET-CT. Și aici zice bine ce zice, PET-ul este o examinare imagistică de înaltă rezoluție, care poate găsi pachete celulare tumorale de foarte mici dimensiuni și poate stabili clar unde te afli cu boala. PET-CT-ul este, poate surprinzător pentru unii, tot o procedură a ”medicinii clasice”. Din fericire, Lavinia nu avea aglomerări celulare maligne. Urmărind deci firul cronologic, devine evident că acest succes nu s-a datorat iubirii de sine sau clismelor cu suc de agave, ci faptului că a avut cancer în stadiu timpuriu și că a fost diagnosticată, tratată chirurgical și apoi urmărită imagistic, în mod corect, de ”medicina clasică”. Tocmai de aceea mă derutează maxim acest post și în speță:
Livia: Am refuzat constant remediile propuse de medicina clasica. Am refuzat operatii, tratamente cu Interferon, etc. 
Ok, ai refuzat tratamentul cu Interferon. Dar operația pentru melanomul malign? Operația aia? Pe aia n-ai refuzat-o? Halatul? Cât e halatul?
Și pentru că pe de-o parte simt că Livia vorbește în dodii când zice că medicii "nu i-au dat nicio șansă de a trăi" și pe de-altă parte că au lipsit până acum datele știintifice, vă dau și cifre dintr-un document generalist, dar bazat pe studii recente. Cam 84% din melanoame sunt diagnosticate când sunt încă localizate și "higly curable". Chirurgia este tratamentul de elecție, astfel încât sub 3% din pacienți necesită radioterapie ulterior. Rata de supraviețuire în melanom este de 91% la 5 ani și 89% la 10 ani, iar pentru cei cu boală locală supraviețuirea la 5 ani este de 98%. 
Livia, cine nu ți-a dat nicio șansă de a trăi? Eu doar pe baza PET-ului ți-aș fi dat vreo 98% șanse. Statistic vorbind.

Apoi legat de celelalte vindecări miraculoase, trebuie înțeles și că hidronefroza se poate remite spontan dacă are etiologii amabile gen pietre la rinichi, iar dimensiunile nodulilor de sân benigni pot varia dintr-o multitudine de cauze, inclusiv modificări de secreție hormonală. Nu în ultimul rând, ar mai merita precizat că Borrelia nu este un virus așa cum candid afirma doamna Lavi. Este o bacterie, duduie. Confuzia e comică pentru cineva care are "un CV lung și niște biblioteci citite", dar mai ales pentru cineva care "s-a agitat" și a "trimis probe de ser în Ungaria la specialiști". Cu ce erau bibliotecile? Sandra Brown?
Mă rog. Deci ea e Livia și e un fel Crina. Livia a răspuns recent la un articol, scris de Vlad Mixich pe Hotnews, despre dubla mastectomie și histerectomia totală cu salpingo-ooforectomie (cred) a Angelinei Jolie. Povestea o știti cu toții, AJ are mutația BRCA și s-a gândit (drastic, dar probabil destul de corect) că mai bine taie tot ce prezintă risc de cancer în viitor. Un fel de profilaxie dusă la extrem. Livia însă nu prea înțelege nimic din fenomen și mă văd nevoit să cobor iar knowledge hammer-ul.

Să discutăm premiza Laviniei:
Livia: Bogatul si renumitul Steve Jobs a trait aproape 8 ani in simbioza cu al sau cancer pancreatic, pe cand bogatii si renumitii Luciano Pavarotti si Patrick Swayze, diagnosticati cu cancer pancreatic, au ales chimioterapie, inclusiv un nou tip de chimioterapie experimentala in cazul actorului, si au murit in decurs de 1 an.
Ah, Steve Jobs, crucișătorul tuturor descreieraților homeopaților și exemplul meu preferat. Sper că ați reținut că a trăit nici mai mult nici mai puțin decât în simbioză cu al său cancer pancreatic. Duduie, scuze că te trag de mânecă din nou, dar simbioza se referă la co-existența a 2 specii biologice diferite. Tumora lui Steve Jobs era tot Steve Jobs, nu o marmotă.
Apoi până și pe wikipedia scrie că Steve Jobs nu a avut cancer de pancreas de tip exocrin (care totalizează vreo 98% din cancerele de pancreas și e nasol), ci de tip neuroendocrin. Diferența e mare și nu doar prin morfopatologie, cât prin prognostic. Pentru cine chiar vrea să citească, există un miliard de reviews pe Pubmed sau Sciencedirect care calculează rata de supraviețuire pentru fiecare tip. Pe scurt însă și alegând doar cele mai recente lucrări din listă, dacă adenocarcinomul de pancreas are o rată de supraviețuire la 5 ani sub 5%, cancerul de pancreas de tip neuroendocrin are o rată de supraviețuire la 5 ani de până la 74%. Deci cel mai probabil Steve Jobs, care oricum s-a tratat inclusiv chirurgical până la urmă, n-a trăit în nicio simbioză, ci a călărit valul statistic până spre apexul lui. Posibil mai puțin decât ar fi făcut-o dacă nu o lua razna cu tratamentele alternative în primul an de boală. Și în acest sens vreau să vă mai pun 2 chestii în antiteză, doar de amuzament:
1. According to Jobs's biographer, Walter Isaacson, "for nine months he refused to undergo surgery for his pancreatic cancer – a decision he later regretted as his health declined." (sursa)

2. Și o lucrare random de pe sciencedirect:

P.G. Schurr, T. Strate, K. Rese, et al. Aggressive surgery improves long-term survival in neuroendocrine pancreatic tumors: an institutional experience
Ann Surg, 245 (2007), pp. 273–281


Să mergem mai departe:
Livia: In al treilea rand, ma intreb cum poate fi cineva absolut sigur ca extirparea sanilor si a ovarelor va preveni, in cazul Angelinei Jolie, cancerul? Orice alt tip de cancer decat cel determinat de gena cea rara.
Asta e o întrebare bună care merită o analogie stupidă, pentru că n-am răbdare să explic genetică. Livia, să zicem că alergi la maraton cu alți homeopați. Toată lumea cară batoane de dinamită neaprinse, în afară de tine. Tu cari un borcan fără toarte, umplut cu nitroglicerină lichidă. Ai și mâinile cam transpirate. Statistic, crezi că ai șanse mai mari să te dinamitezi decât colegii de la maraton? Poți să îmi răspunzi și în versuri.






Livia continuă patetic, adresându-se lui Vlad Mixich:
Livia: Avusesem melanom malign si continuam sa traiesc in pofida celor 4 luni pe care mi le dadusera medicii, dupa ce refuzasem, pe proprie raspundere, chimioterapie preventiva, Interferon si extirparea ganglionului santinela. Ulterior am renuntat si la monitorizari.
De cand medicii mi-au dat 4 luni, in urma melanomului malign, au trecut 7 ani. De cand am refuzat extirparea nodulilor si ciopartirea trupului meu, au trecut 3 ani. Daca ii ascultam pe medici, daca eram “responsabila”, “constienta”, preventiva, azi sanii mei ar fi fost ciopartiti. Absolut inutil, precum s-a dovedit ulterior.
N-am facut cancer pulmonar, in urma celor patru pachete de tigari, in schimb se intampla sa faca unii nefumatori, in timp ce o femeie care a detinut recordul de varsta, traind 122 de ani, a fumat de la 21 pana la 117 ani, cand s-a lasat fiindca ii era incomod sa le ceara altora un foc! Cum e posibil asa ceva, din punct de vedere medical?!
De aia nu mai cred in preventie. Nu mai pot crede orbeste in medicina. Chiar daca am trait toate acestea, fireste ca nu-mi fac iluzii ca voi trai vesnic, ba nici macar pana la 122 de ani, fumand.

Deja știm că partea cu prognosticul de 4 luni este aproape sigur (98% sigur) o licență poetică. În plus și dacă nu cumva îmi scapă ceva, Livia nu necesita mastectomie totală pentru niște noduli benigni (decât dacă erau imenși), deci și faza cu ciopârțirea e tot o licență poetică. Dar nu asta vreau să subliniez aici. Aici vreau să subliniez o trăsătură definitorie a aprofundacilor, mai exact interpretarea universului prin intermediul propriilor experiențe. Să traduc:
   -am avut noduli la sân pe care nu i-am extirpat și n-am făcut cancer. Deci nici Angelina Jolie nu ar fi făcut cancer.
   -n-am făcut cancer de plămâni deși fumam 4 pachete pe zi, deci prevenția este un concept redundant.
   -știu o femeie de 122 de ani care a fumat de la 21 la 117 ani, deci nu mai pot crede orbește în statistici medicale.
    -Luciano Pavarotti și Patrick Swayze au murit de cancer de pancreas deși au făcut chimioterapie, deci chimioterapia în general nu merge.
Totul e foarte logic, în afară de faptul că nu e. În loc să mă obosesc să vă explic despre medicina bazată pe dovezi și de ce statistica bate experiența personală de vreo 50 de ani încoace, prefer să vă las cu această cugetare foarte profundă a Laviniei:

Darwin si ereditatea sunt depasiti de Einstein si teoria cuantica.

You what, mate?


Regards,
Skeptic Pengu

Wednesday, 25 March 2015

Cititorii se mira, Pengu raspunde.

Anonymous25 March 2015 at 20:19
poate ne expui intr-un articol cum de grupul studentilor la medicina s-a mobilizat ca s-o desfiinteze pe Olivia Steer, cel mai mare pericol la adresa sanatatii romanilor DAR acelasi grup n-a aparut cand: spitalele n-au bani, sunt prost echipate, prost intretinute, medicii sunt prost platiti si nu au acces la cercetare, cand banii guvernului se duc pe catedrale, cand pacientii mor cu zile in spitale, cand in fundeni se face chimioterapie stand pe scaun ca vitele intr-un salon lugubru, cand fondurile europene pentru sanatate nu-s accesate, cand monica tatoiu facea bani bunu cu leacul ei anticancer, cand spagile curg nestingherit din buzunare in valize si din valize in case, cand exodul medicilor spre occident nu se opreste de nicio culoare, cand nivelul de educatie e din ce in ce mai slab, inclusiv in facultatea de medicina, cand, cand, cand....
dar stai! banuiesc ca lucruri dintr-astea neinteresante nu fac parte din agenda ta. importante sunt mamicutele :)
Bafta multa! am dat follow, sunt curios daca urmezi agenda colegului tau indoit :)

TL;DR: Blogul asta este unul de "evidence based science/medicine", iar problemele de natura socio-economica sau politica nu se incadreaza. Nu pentru ca nu ar putea fi si ele prezentate stiintific, cu procente si trendline-uri, cat pentru ca eu nu am acele procente si trendline-uri si sincer nu cred ca le are cineva, nici chiar Ministerul Sanatatii.


Amice, initial am vrut sa ma restrang la reply box, dar apoi m-am luat cu vorba si s-a facut juma de post, asa ca il redau ca atare ca sa isi mai raspunda si altii la dileme. Exista 5 puncte pe care vreau sa le ating:

1. Apreciez tonul sarcastic, pentru ca vorbesc si eu aceeasi limba. Totusi, aia cu "Olivia Steer - cel mai mare pericol la adresa sanatatii romanilor", nu mai e ironie daca e adevarata. Ok, poate ca nu este CEL MAI MARE pericol (ar fi super daca ar fi), dar e departe de a fi o problema minora. Era un articol recent pe hotnews care vorbea despre asta si daca nu l-ai citit deja, arunca acum un ochi. E cu procente si nu arata deloc bine.

2. Blogul asta, probabil ca si pagina studentilor medicinisti, a aparut ca raspuns la un fenomen o problema si se adreseaza acelei probleme. Competenta mea este doar aceea de a raspunde acelei probleme, nu sa asamblez biciclete sau sa gasesc bozonul Higgs.
Mai exact, analizele grandioase la care aspiri tu vin teoretic din 3 surse: de la guvern (in acest caz Ministerul Educatiei si Cercetarii si/sau Ministerul Sanatatii), de la ONG-uri sau presa (precizez ca e vorba de investigatii serioase, nu cancan) sau de la grupuri de cercetare din diferite universitati care au un astfel de interes. Eu nu lucrez in guvern sau pentru un ONG, nu sunt jurnalist si nici nu fac parte dintr-un grup de cercetare care sa aiba ca preocupare studii socio-economice sau de sanatate publica. Si desi nu ii cunosc si n-am nicio intentie sa vorbesc in numele lor, indraznesc sa pariez pe un pahar de smegma ca nici studentii medicinisti din spatele STOP Olivia Steer nu au astfel de competente.

3. Toate problemele enumerate de tine, altfel foarte didactic, sunt reale si mi-ar placea sa pot scrie despre dansele cu deosebit aplomb gazetaresc. Zau ca mi-ar placea. Tinand cont insa de punctul 2, singura modalitate sa pot scrie despre unele dintre ele ar fi sa preiau ad literam studii efectuate de unul din grupurile enumerate mai sus si sa le comentez.
Din pacate eu nu stiu de asa ceva in Romania. Daca tu stii, te rog sa imi dai link si iti promit ca voi vorbi despre subiect negresit. O histograma dintr-o sursa de incredere cu nivelul de educatie al medicilor, pe ani, ar fi un inceput. Putem vorbi si despre spagi daca ai cifre. Numarul de pacienti care mor cu zile in spitale™ (ce inseamna cu zile? ce patologii? care sunt criteriile? care spitale?) ar fi o alta varianta.

4. Daca totusi as vorbi despre toate astea fara date, Skeptic Pengus ar deveni un blog cu iz politico-activist (sau de opinie, ca sa fiu indulgent). In absenta datelor statistice ar fi vorba despre indivizi, experienta personala si ce a mai aparut in Libertatea, ceea ce incerc sa evit. Adica una e sa ma iau de Crinulina sau Falafeli si sa bag o caterinca despre smegma avand toata stiinta moderna la 2 click-uri distanta si alta e sa pun un label pe sistemul medical romanesc pentru ca nush ce doctor din Vaslui a uitat o bormasina Bricoline cu tot cu cablu de alimentare in pacient. N-as avea cum sa formulez o statistica sau cum sa comentez fenomenul bormasinii in contextul mai larg al cercetarii fundamentale. E o intamplare, nu informatie stiintifica.

5. Pentru ca simt ca ai niste resentimente (ca sa nu zic conflicte nerezolvate ca o suparam pe Crina), vreau sa subliniez ca prin acest blog eu nu ma erijez in aparator al sistemului medical romanesc, francez, britanic sau angolez. Apar medicina asa-zis alopata si stiinta fundamentala bazate pe dovezi de o avalansa de dezinformare venita dinspre congregatiile, pana recent obscure, de homeopati si adepti ai Noii Medicini Germanice. Care nu sunt doar semidocti, ci pe alocuri de-a dreptul mincinosi. Cred ca exista un vid de prezenta in online a unor oameni care sa le demoleze elucubratiile. Cred, pe de-alta parte, ca sunt suficienti cei care se plang ca se moare cu zile™ in spitale si poate ca unii dintre ei sunt mai capabili decat sunt eu sa si faca ceva in sensul asta.



Regards,
Skeptic Pengu

Thursday, 19 March 2015

Clisma cu compot de piersici

  

TL;DR: Ca deobicei, Feli abereaza, de data asta despre cancer. Datele statistice reale o contrazic. Incidenta in cancer este in usoara crestere, dar rata mortalitatii este in scadere. Mai mult, supravietuirea la 1, 5 si 10 ani este in crestere. Chimioterapia conventionala nu este ideala, dar in acest moment ofera cele mai bune sanse de supravietuire pacientilor oncologici.

 

 

1. De ce n-are ursul coada


Chimioterapia e un subiect preferat de aprofundaci si reprezinta de-altfel trimuful tezei lor anti-sistem. Si asta pentru ca spre diferenta de virusi unde este necesar sa confunde intentionat microscopia optica si cea electronica pentru a putea sustine un argument, in cazul chimioterapiei exista o multitudine de lucrari peer-reviewed care vorbesc despre efecte secundare. Ca urmare, cei mai rasariti dintre ei au invatat sa pirateze Pubmed si sa fluture diverse statistici scoase din context, despre cum chimioterapia este toxica si face mai mult rau decat bine. Pe aceia e putin mai dificil sa ii combati, dar nu pentru ca argumentatia lor ar fi cumva corecta, cat pentru ca trebuie sa te obosesti sa mergi la literatura. Chestie care pentru mine poate fi deranjanta la 11 noaptea cand ma intorc din garda.

Cei mai putin inzestrati, cum este si prietena noastra Feli, recurg la alt gen de trucuri, unele de-a dreptul vomitive. In 2008 Jennifer Merendino a fost diagnosticata cu cancer la san, pe care initial l-a invins prin chimioterapie conventionala, dar care a revenit in 2010. In acel moment sotul ei a hotarat sa o fotografieze in toate etapele bolii, care a evoluat rapid si implacabil, pana la finalul tragic din 2011. Povestea ultimelor ei luni, spusa in imagini artistice (black&white), a facut ocolul lumii pe net si probabil ca si voi, ca si mine, ati vazut-o deja. Celor care nu au vazut-o le recomand sa o vada. Este trista, este dura, dar este adevarata.

Doamna Fonfescu, in micimea ei (sufleteasca, pentru ca despre fizica nu poate fi vorba), s-a hotarat sa isi insuseasca acest caz tragic si asupra caruia nu are niciun drept moral, folosind imaginile drept carja pentru delir. Postul incepe cu o parte din imagini si cu textul:

Feli: Numai ce am citit zilele trecute despre inca o poveste tragica, a unei femei frumoase si sanatoase care ajunsese ca un cadavru ambulant si a fost bagata in mormant de "tratamentul" cu chimioterapie dupa o tortura inimaginabila si al carei sot s-a lasat in asa hal spalat pe creier de minciunile marca big pharma incat a fondat o organizatie non-profit, cu intentia buna de a ajuta femeile in lupta lor cu cancerul, dar cu rezultatul sinistru ca banii stransi in acest mod ajung sa intre tot in buzunarele firmelor producatoare de aceste OTRAVURI numite chimio"terapie", cu care majoritatea celor diagnosticati cu cancer sunt pur si simplu distrusi cu buna stiinta!!

Lasand la o parte sofismul flagrant pe care isi construieste Feli castelul de aberatii, cum ca Jennifer ar fi fost "sanatoasa" avand cancer recidivat si metastazat, trebuie notat ca simte nevoia sa il numeasca si pe sotul care a pus bazele unei fundatii impotriva cancerului de san, "spalat pe creier". Asta desi oricine are un minim bun simt (a se citi si sub forma "common sense") poate intelege ca omul ala a realizat mai mult pentru societate decat abereaza Feli pe blog. Iar Feli abereaza mult.
Postul Feliciei nu se opreste acolo, ci continua indelung in intunericul ignorantei crase. Dupa ce se declara revoltata cum de ne de lasam cu totii pacaliti, desi vedem cum "cei dragi chelesc, bombardati cu substante toxice pe al caror ambalaj sunt desenate capete de mort", ne prezinta vreo doua cazuri cunoscute in lumea aprofundacilor (sa le numim generic "anecdotal evidence"), apoi un post lung al unei "laborante farma" (de fapt o asistenta farmacista) care baleiaza didactic intre neadevaruri si truisme. Si de dragul corectitudinii stiintifice cred ca e cazul sa coboram putin knowledge hammerul si sa facem curatenie in afirmatiile laborantei:

2. Despre incidenta cancerului


Ajutor de asistent de laborant farma: De curand s-a anuntat din nou in mass-media ca numarul de imbolnaviri de cancer a crescut iar in mod dramatic: in Germania mor, ca si in SUA, aprox. 25% din oameni in urma bolilor de natura canceroasa. Aceasta stire, care programeaza deja mintea pe placa "diagnostic cancer, gata, voi muri!" are un efect enorm prin panica pe care o declanseaza. Intrucat oamenii, in vulnerabilitatea lor, pot fi cel mai bine manipulati prin frica, din clipa diagnosticului omul intra deja in spirala criminala a industriei farmaceutice si a medicinei corupte. Experienta mea de asistenta farmaceutica de laborator si informatiile pe care am sa vi le relatez in acest articol sunt menite sa ii ajute pe cei care se confrunta cu asemenea situatii, pentru ca -dupa primul soc al diagnosticului si prinsi de panica pentru ce-i asteapta in viitor- sa nu faca greseala de a se lasa pe mana medicinei clasice.

In acest paragraf se intampla multe confuzii. In primul rand ca notiunile de "experienta medicala" si "asistent farmaceutic de laborator" mentionate in aceeasi fraza reprezinta un oximoron. Apoi, statistica nu este punctul meu forte, dar duduia in cauza amesteca incidenta cancerului (cazuri nou diagnosticate in fiecare an), mortalitatea (cati oameni mor de cancer anual) si supravietuirea in bolile oncologice. Ca sa clarificam situatia trebuie sa mergem la surse, adica la statisticile oficiale legate de cancer din 1975 si pana in prezent in UK si SUA.

Cresterea dramatica™ a incidentei cancerului in tarile dezvoltate despre care vorbeste laboranta, nu este de fapt deloc dramatica™. Este adevarat de exemplu ca incidenta tuturor cancerelor in UK a crescut cu 23% pentru barbati si 43% pentru femei din 1975 si pana in 2011. Ceea ce la prima vedere poate parea mult. Insa aceasta crestere, in marea ei parte intre 1975 si anii '90 (cu un peak prin 1991), poate fi sustinuta cu argumente epidemiologice atat in UK, cat si in SUA. Perioada respectiva a corespuns unei cresteri abrupte in consumul global de tigari, care a afectat direct incidenta cancerului pulmonar (Fig. 5). Apoi, in mod particular, la barbati vorbim de un peak de incidenta (Figura 3) datorat imbunatatirii detectiei cancerului de prostata asimptomatic, in timp ce la femei introducerea mamografiilor a contribuit la diagnosticarea cancerului de san asimptomatic. Tot atunci CT-ul a inceput sa fie utilizat la scara larga ca tehnica diagnostica, cu impact direct asupra bolilor oncologice.
Prin contrast, in intervalul 2000-2011 (adica in prezent, cu indulgenta) incidenta tuturor cancerelor in UK a crescut cu doar 3% la barbati si 7% la femei. Ceea ce poate fi numit ingrijorator, dar in niciun caz dramatic™.


Incidenta cancerelor in UK intre 1975 si 2011. Pe axa y vedeti
numarul de pacienti nou diagnosticati per 100000 de indivizi
Imagine preluata de pe cancerresearchuk.org.


In SUA lucrurile stau chiar mai bine, contrar spaimelor laborantei farma. Aici vorbim de o scadere a incidentei tuturor cancerelor cu 1.3% pe an la barbati (2000-2006) si 0.5% pe an la femei (1998-2006). Am oferit acest link mai mult pentru amuzament. N-am putut sa ma abtin, lucrarea respectiva are, conform Google Scholar, 11196 de citari. Insa meta-analiza apartine unui grup care recidiveaza anual (Cancer Statistics - Rebecca Siegel, Ahmedin Jemal et al.) si putem sa citam si statistici mai recente. In Cancer Statistics 2015 trendul de scadere s-a mentinut pentru barbati (-1.8% per an) in intervalul 2007-2011, in timp ce la femei incidenta tuturor cancerelor a ramas aceeasi. Pentru cine e prea lenes sa dea click pe link, scaderea incidentei tuturor cancerelor la barbati este explicata prin scaderea incidentei cancerelor colorectale, de plamani si prostata, in timp ce stagnarea incidentei tuturor cancerelor la femei este explicata prin cresterea incidentei cancerului de tiroida, care contrabalanseaza scaderea incidentei celorlalte tipuri.

Conform acestor date si mentinand totusi un ton rezervat, putem trage concluzia ca incidenta cancerelor in tarile dezvoltate este in crestere extrem de lenta sau stagneaza. Desigur, trebuie precizate 2 lucruri. In primul rand ca acest trend nu se observa si in tarile in curs de dezvoltare, ceea ce conduce in mod logic la ipoteza ca modficarile generice de lifestyle (e.g. reducerea fumatului, tendinta oamenilor sa se detaseze de zonele industriale) si imbunatatirea mijloacelor de screening si preventie (e.g. reducerea utilizarii de catre femei a produselor hormonale, colonoscopia cu rezectie de polipi colonici suspecti etc), au contribuit decisiv la reducerea incidentei cancerelor in Europa si SUA. In al doilea rand trebuie sa fie foarte clar ca vorbim de o medie a tuturor cancerelor. Desi anumite cancere au scazut dramatic™ in incidenta (e.g. cel de stomac), altele au crescut atat in UK cat si in SUA (e.g. melanomul malign). Mi-e extrem de lene sa intru in detalii, asa ca puteti vedea si singuri evolutia incidentei in fiecare tip de cancer prin linkurile de mai sus.
 

3. Despre mortalitate in cancer


Pe noi ne intereseaza mai putin incidenta in aceasta discutie si mai mult mortalitatea, pentru ca vorbim despre eficienta sau lipsa eficientei chimioterapiei, care ramane terapia de electie in majoritatea formelor de cancer. Laboranta vorbeste despre 25% mortalitate in urma cancerului, ceea ce este aproape corect. In SUA spre exemplu mortalitatea prin boli oncologice a crescut de la 19.2% in 1975 la 22.9% in 2011 (+3.7%, vezi pie chartul de mai jos)*.






















Insa si aici, ca sa putem intelege procentele, trebuie sa punem lucrurile in context. In primul rand ca pie chart-ul se refera numarul total de morti (1.892.879 in 1975, respectiv 2.515.458 in 2011), la o populatie generala in crestere. Apoi merita observat ca mortalitatea din cauza bolilor de inima si cerebrovasculare a scazut dramatic™ din 1975 (de la 37.8% la 23.7%, respectiv de la 10.3% la 5.1%). Acest lucru nu se intampla pentru ca ne rezolvam mai multe conflicte interioare si alergii la mirosul de smegma dupa cum ne-ar explica Crina, ci datorita faptului ca avem diagnostic si tratament mai bune in acest tip de patologii si timp de raspuns mai rapid al serviciilor de urgenta pentru AVC sau infarct miocardic acut. Asta inseamna, printre altele, ca mai multi oameni ajung sa prinda varste gen 60-80 de ani. Iar asta inseamna la randul ei ca mai multi oameni traiesc suficient cat sa faca un cancer. Pentru ca stim deja ca incidenta cancerului creste dramatic™ cu varsta (poza de mai jos).




Incidenta cancerelor in UK in functie de varsta. Pe axa y vedeti
numarul total de pacienti nou diagnosticati (stanga) si per 100000
de indivizi (dreapta). Imagine preluata de pe cancerresearchuk.org.


Din motivele expuse mai sus nici macar numarul total de morti din cancer nu ne intereseaza foarte tare. Cunostintele mele absolut bazale de statistica imi soptesc in urechea buna ca ceea ce ne intereseaza este rata mortalitatii (adica per 100.000 de suflete). Si spre disperarea asistentei de ajutor de ucenic de tehnician de laborator, vestile sunt dramatice™ bune. Fara sa o lungesc prea tare, dupa peak-ul de la sfarsitul anilor '80 si inceputul anilor '90 (mentionat deja mai sus), rata mortalitatii in cancer a inceput sa scada semnificativ. Pentru cine doreste un grafic din 1930 pana in 2011, Cancer Statistics 2015 delivers, inclusiv defalcat pe tipuri de cancere (Figura 5 pentru lenesi). In cifre seci vorbim de o scadere medie de 20%, din nou cu amendamentul ca desi mortalitatea in majoritatea tipurilor de cancere a scazut (in unele cazuri pana la ~60%), in altele este in crestere. In mod notabil, sexul liberal chiar contribuie la cresterea mortalitatii din cauza cancerelor orofaringiene si anale, dar nu din cauza smegmei asa cum gresit a intuit Crina (altfel o minune!), cat din cauza HPV.


Ajutor de asistent de laborant farma: "Tratamentul" alopat este cauza principala a inmultirii ratei de deces in urma diagnosticului de cancer, caci pacientii nu mai mor de cancer, ci din cauza consecintelor chimioterapiei, care face organele sa cedeze.


Dupa o lectura pe diagonala a lucrarilor prezentate mai sus, putem sa concluzionam ca ajutorul de asistent are telemea intre dinti, pentru ca rata mortalitatii nu s-a "inmultit" (Feli, porcusorii de Guineea se inmultesc, rata mortalitatii creste), ci a scazut global, in mod semnificativ, desi teoretic chimioterapia este din ce in ce mai mult folosita. Si acum ca am vazut date atat despre incidenta, cat si despre rata mortalitatii, cred ca ne mai ramane o singura problema statistica de discutat, adica supravietuirea in cancer.
 
 

4. Despre supravietuire in cancer


Ajutor de asistent de laborant farma: Otravirea nemiloasa a intregului organism, deci otravirea propriului corp, este explicata prin faptul ca citostaticele pot distruge celulele tumorale care se dezvolta rapid. [Lasam la o parte ca in realitate citostaticele promoveaza cresterea tumorilor!! - n.m.] Rata mortalitatii la pacientii chimio"terapizati" este de 98%. Oficial ei mor de cancer (sau de complicatiile din urma citostaticelor, de ex. pneumonie). Cine nu moare direct din cauza consecintelor chimio"terapiei", dezvolta cu probabilitate de aproape 100% in urmatorii 5 ani un alt cancer, cauzat de cele mai cancerigene substante care exista: chimioterapicele!

Numerele astea le scoate direct din rect, in stilul cu care ne-au obisnuit deja acolitii NMG. Traducand statistic prostiile din paragraful asta, am putea presupune ca 98% din pacientii care fac chimioterapie mor. Si ca din cei 2% care supravietuiesc 100% mor de un alt cancer in 5 ani. Mai pe scurt, asta inseamna ca toti cei care fac chimioterapie mor in 5 ani.
 
Zic sa vedem care e situatia in teren. In primul rand cred ca trebuie sa pornim de la premiza ca aproape toti pacientii urmariti la 1 an, 5 ani si 10 ani, au primit (si) chimioterapie, pentru ca urmarirea lor in scop statistic se face in clinici sau spitale, nu in cabinete homeopate. In consecinta, aceasta urmarire are sens doar daca pacientul adera la tratamentul standard, care este reprezentat (si) de chimioterapie in majoritatea bolilor hemato-oncologice. Trebuie sa mai intelegem ca din acestia, doar 10-15% refuza chimioterapia, adica un procent relativ mic.
 
Pentru ca pozele sunt mai colorate si mai clare o sa incepem cu UK si direct cu statisticile la 5 ani (pentru statisticile altfel imbucuratoare la 1 an va uitati singuri pe link).


Supravietuirea la 5 ani pentru barbati si femei, in UK. 
 Imagine preluata de pe cancerresearchuk.org.


Deci la 5 ani supravietuirea barbatilor a crescut de la 25% in 1971-1972, la 49% in 2010-2011, in timp ce la femei vorbim de 34% in trecut si 59% in prezent. Practic 25% din femeile bolnave de cancer au trait cu 5 ani mai mult "din cauza" diagnosticului imbunatatit, a chimioterapiei care ucide si tratamentului medical asociat. La 10 ani imbunatatirea este similara, de la 20% la 46% la barbati si de la 28% la 54% la femei. Se intrevede deja o vaga si neasteptata posibilitate ca atat laboranta farma cat si Feli... wait for it... sa dezinformeze intentionat! (gasp!)
 

Supravietuirea la 10 ani pentru barbati si femei, in UK. 
 Imagine preluata de pe cancerresearchuk.org.


Totusi, poate ca doar unele cancere se vindeca (cu clisme cu compot de piersici, evident) si trag media in sus, in timp ce altele se vindeca mai prost din cauza chimioterapicelor care ucid. Asa ca propun sa vedem si trendurile pentru cele mai importante cancere.


Graficul se explica singur.
 Imagine preluata de pe cancerresearchuk.org.


Surpriza! Cu exceptia cancerului de pancreas care merge fix la fel (dar are din fericire o incidenta relativ scazuta), toate cancerele merg mai bine, chiar si cele care merg inca prost. Dar poate ca situatia este roz (literalmente) doar in UK? Nu, nu este doar in UK. Situatia e roz si in SUA (Table 6 pentru lenesi).

Acum ca am clarificat care sunt statisticile oficiale, vin si eu sa intreb laboranta farma si pe Feli. Cum pot muri 100% in 5 ani, cand de fapt supravietuiesc 54% (in medie) in UK, respectiv 68% in SUA in acel interval si doar 10-15% din total refuza chimioterapia?

Feli, mami,





5. Poate ca homeopaticele sunt mai eficiente


Nu, nu sunt [1, 2, 3].
 
 

6. All the doo-dah day


Laboranta farma, sustinuta fervent de Feli: Citostaticele se prepara in incaperi speciale, cu filtre speciale de aerisire. Persoana care lucreaza cu citostaticele trebuie sa poarte halat special, masca de protectie si manusi speciale, confectionate dintr-un material extrem de gros [si special - n.r.]. In fotografii acele persoane arata de parca ar lucra in laboratoare secrete, cu "virusuri mutante", din filmele de groaza... Perfuziile de citostatice trebuie transportate in recipiente speciale, incasabile si perfect sigilabile; pe drumul de la laborator pana la cabinetul medicului, recipientele trebuie sa ramana perfect curate si sa fie prevazute cu etichete speciale (cam ca la transportul de materiale radioactive).




Permiteti-mi sa va traduc in caz ca v-ati pierdut printre atatea chestii "speciale". In acel segment al postului ei, Feli mimeaza ca "deconspira" realitatea la vedere a tuturor clinicilor de oncologie sau hematologie din lume. Ne arata nenumarate poze de mare valoare jurnalistica si cu rezolutie fenomenala care surprind in mod ne-negabil reglementarile lipite pe toate usile de clinici. Apoi, prin vocea laborantei, considera dubios faptul ca recipientele cu substante care se administreaza intravenos la pacienti imunodeprimati trebuie sa ramana perfect curate si necesita etichete speciale. In final, se declara revoltata ca exista masuri speciale de protectie pentru personalul sanatos impotriva unor substante care se numesc CITOSTATICE pentru ca rolul lor este sa OMOARE CELULE. Pe scurt, Feli a descoperit ca citostaticele sunt toxice. Bravo, Feli, bine-ai venit in 1942!
  
 

7. In loc de epilog

 
Discutia despre necesitatea chimioterapiei in anumite situatii merita intr-adevar purtata, dar la un alt nivel, departe de delirul mitoman al acolitilor NMG.  Dupa ce am vazut cu totii baza stiintifica care arata beneficiile chimioterapiei actuale, inclusiv comparativ cu tratamentele alternative, putem sa ne intrebam rational daca are intr-adevar sens sa chinuim cu chimioterapie adjuvanta, de inductie sau chiar chimioterapie paleativa dura anumite categorii de oameni. Si aici ma refer la oameni care statistic au sanse de supravietuire minime sau au depasit varsta de la care raportul cost beneficiu incepe sa coboare adanc in numere negative. Ca sa intelegeti cum se pune problema, puteti citi un editorial subiectiv dar interesant aici.

Inainte de a incheia, vreau sa mai spun doua lucruri. In primul rand tin sa va reamintesc faptul ca nu sunt statistician de meserie. Daca vreunii din voi identifica greseli de interpretare a datelor statistice, lasati un comment si dupa ce va multumesc, am sa si schimb ce trebuie schimbat.
Al doilea lucru este ca aceasta tema a mai fost abordata (sper diferit) si in alte bloguri care lupta cu pseudostiinta. Va recomand sa vizitati oricare din sursele de ma jos, pentru tot felul de (alte) informatii interesante.

http://scienceblogs.com/insolence/2011/12/07/so-chemotherapy-does-work-after-all/
http://www.sciencebasedmedicine.org/chemotherapy-doesnt-work-not-so-fast-a-lesson-from-history/



Regards,
Skeptic Pengu



* Nu ca am prea mult timp liber dar refacand calculele cu datele CDC, mie mi-a dat 19.31% pentru anul 1975, in timp ce procentul pe 2011 e corect. Poate ma insel, insa.

Wednesday, 11 March 2015

HIV-1 si Lanka – sau povestea unei fraude

Prefata:

Azi nu scriu eu, scrie Skeptical Maru. Maru stie microscopul electronic cam cum stie Feli masina de spalat: in detaliu. Lasand orice fel de falsa-modestie la o parte, am sa mentionez ca Skeptical Maru are vreo 4 ani de crio-electrono-microscopie si crio-electrono-tomografie in UK si un PhD la o universitate de top #100 worldwide. Si poate ca n-as fi mentionat asta, dar mi-am amintit de "cercetarile aprofundate (in domeniul medical)" ale Feliciei si mi-am smuls singur un zambet. Skeptical Maru va exemplifica ceva des folosit de sarlatani si trompetele sarlatanilor din pseudostiinta, adica argumentul de tip straw-man. Take it away!

-----------------------------------------------------------------------------------------------

Citind din arhiva doamnei Piersicuta aka Falafeli, am descoperit un interviu fascinant cu unicul si minunatul Lanka, specialist in ‘virusuri poponare’ (yup, that’s what he said: "[HIV] E un retrovirus care intra pe din dos, adica mai ales la homosexuali, un fel de virus poponar"). Nu inteleg de ce Lanka e privit de Piersi ca un Mesia in domeniul virologiei cand el nu mai exista in peer-reviewed science din 1994. Stiinta nu e o ‘religie monoteista’, nu exista o persoana care sa detina adevarul suprem. Stiinta incurajeaza gandirea critica si dialogul, ori acest individ discrediteaza publicatii bune pe baza pozitiei planetelor si nu pe argumentatie stiintifica. Frauda la care ma refer in titlu este chiar Lanka, el este frauda. Sincera sa fiu tot interviul este o minunatie (nu-l recomand daca stati prost cu rabdarea), dar ma voi referi la urmatoarea intrebare si la raspunsurile ce urmeaza in special:

Monika Berger-Lenz: Nu demult a aparut un filmulet despre care se sustine ca ar arata cum se „naste“ un virus HIV. Vrei sa spui ca nici asta nu e o dovada? E vorba de Nolwenn Jouvenet, Paul Bieniasz si Sanford Simon, care sustin ca au filmat “biogeneza HIV”, deci cum se naste un invelis proteic printr-o tehnica in care asa-zisa proteina-gag (o proteina-matrice) care ar fi responsabila pentru structura respectiva, a fost inainte colorata cu o „vopsea“ fluorescenta. Toata treaba s-ar fi petrecut dupa o infectare cu HIV, drept pentru care ei concluzioneaza ca aceasta structura ar fi invelisul virusului.
Dr. Stefan Lanka: Eu am mari indoieli ca au filmat ceva de genul asta si mai ales live. Imaginea despre care se sustine ca ar arata „nasterea“ unui asemenea HIV este facuta intr-un microscop electronic cu scanare. In acest tip de microscop electronic suprafata este prezentata tridimensional. Toate tipurile de microscopuri electronice au in comun faptul ca raza de electroni poate doar in vacuum sa obtina o rezolutie mult mai puternica fata de microscopia optica. Iar pentru a filma celule in vacuumul microscopului electronic, acele celule trebuie sa fie inainte fixate puternic in mod chimic-mecanic, deshidratate si modificate la abur cu un strat metalic. Astfel, celulele isi pierd absolut toate caracteristicile formei lor obisnuite. Aici este vorba in mod clar de artefacte, adica ceea ce este aratat pe post de celula in acel microscop electronic cu scanare nu mai are absolut nimic de-a face cu o celula reala.

Christopher Ray: Dar totusi [pleonasm - n.r.] ceva s-a vazut acolo. Cum altfel a putut o revista prestigioasa ca Nature sa publice asa ceva?

Dr. Stefan Lanka: Un lucru e clar: ceea ce au aratat ei acolo nu are cum sa fie un proces biologic, deoarece acele celule nu pot fi prezentate in microscopul electronic decat daca au fost fixate chimic si complet deshidratate, altfel ar exploda in vacuum si nu s-ar mai vedea absolut nimic. Presupun ca aceasta afirmatie, cum ca s-ar fi filmat in microscopul electronic cum se „naste“ un virus HIV, filmare unde orice student este capabil sa vada frauda, este menita sa inabuse iar in fasa criticile fata de teoria HIV si SIDA.

Articolul pomenit de "jurnalista" a fost publicat in 2008 in revista Nature [1], iar eu l-am downloadat si l-am si citit (ca sa nu existe dubii legat de asta, uite si un screenshot).




Lanka are dreptate cand spune in interviu ca celulele vii nu au cum sa fie vizualizate in microscopul electronic (pentru ca trebuie intai criofixate sau fixate chimic), dar NIMENI nu sustine asta si nici nu a sustinut vreodata. Insa nu asta e amuzant. Amuzant e ca... (drum roll please) autorii NU au folosit microscopia electronica pentru a vizualiza biogeneza virionilor ! [Drops the mic] Pentru claritate in acel articol nu exista nici macar o singura imagine de microscopie electronica, nici de transmisie, nici de scanare, cu atat mai putin vreun "film" facut folosind aceasta tehnica. In schimb, Jouvenet et al. au folosit 3 tehnici de microscopie de fluorescenta (TIRF, FRET si FRAP), care nu au nicio legatura cu microscopia electronica si sunt perfect compatibile cu celulele vii [2, 3]. Ceea ce inseamna unul din doua lucruri: Lanka nu a citit articolul sau Lanka denatureaza intentionat informatia pentru aplaudaci decerebrati.

FYI (Feli, You Ignorant):

1. TIRF – Total Internal Reflection Fluorescence Microscopy – o tehnica ce permite vizualizarea evenimentelor ce au loc la nivelul membranei celulare (e.g. – endocitoza, exocitoza, adeziunea celulara etc.).
2. FRET - Förster Resonance Energy Transfer – permite studiul interactiunilor dintre proteine.
3. FRAP – Fluorescence Recovery after Photobleaching – permite studiul turnover-ului proteinelor si a traficului intracelular al acestora.

Spre deosebire de Feli eu chiar am citit articolul in cauza si spre diferenta de Lanka voi incerca sa va prezint in mod corect ce au facut, desi pe scurt:

1. transfectia (un fel de infectare intentionata) a unor celule cu o componenta a HIV, implicata in asamblarea intracelulara a virusului - proteina Gag.
2. monitorizarea Gag marcat cu green fluorescent protein (GFP) in celula inainte si dupa transfectie, folosind TIRF. Dupa transfectie apar punctae (bright-dots) la nivelul membranei celulare ce contin proteina Gag marcata fluorescent.
3. aparitia VLP (virus-like particles) nu este un artefact experimental – cand Gag a fost co-exprimata cu Vpu (o proteina ce impiedica atasarea VLP la membrana celulara) numarul de punctae observate a fost mai scazut.
4. diferentierea VLP de endozomi, demonstrata prin vizualizarea simultana a Gag-GFP si unei proteine specifice endosomale (clatrina sau CD63) prin TIRF.
5. monitorizarea asamblarii particulelor individuale prin aparitia rezonantei Forster dintre proteine Gag marcate cu GFP si proteine Gag marcate cu mCherry (o proteina fluorescenta rosie).
6. identificarea prin FRAP a virionilor nascanzi si a celor maturi, eliberati din celula.

In opinia mea metodele descrise sunt foarte elegante, iar autorii mentioneaza posibilele artefacte care pot fi asociate unui asemenea model experimental. Sunt constienti de limitarile (relative) ale experimentului si adreseaza aceste limite, nu sustin ca detin adevarul suprem, precum face Lanka. Ceea ce au facut este remarcabil, au reusit sa vizualizeze live, la nivel molecular, ceea ce se intampla in timpul genezei HIV-1 in interiorul celulelor vii, prin utilizarea a multiple tehnici biofizice de ultima generatie. Sper ca intr-un post viitor sa va prezint o abordare diferita pentru caracterizarea biogenezei HIV-1 prin microscopia electronica.

Referinte:
1. Nolwenn Jouvenet, Paul D. Bieniasz, and Sanford M. Simon. "Imaging the biogenesis of individual HIV-1 virions in live cells." Nature 454.7201 (2008): 236-240.
2. Verveer, Peter J., ed. Advanced Fluorescence Microscopy: Methods and Protocols. Humana Press, 2015.
3. Jouvenet, Nolwenn, Sanford M. Simon, and Paul D. Bieniasz. "Imaging the interaction of HIV-1 genomes and Gag during assembly of individual viral particles." Proceedings of the National Academy of Sciences 106.45 (2009): 19114-19119.


- by Skeptical Maru

-----------------------------------------------------------------------------------------------

Postfata:

Un straw-man este atunci cand se inlocuieste argumentul adversarului cu ceva convenabil si apoi se creeaza iluzia ca argumentul original a fost combatut cu succes. Citez de pe wikipedia: "To be successful, a straw man argument requires that the audience be ignorant or uninformed of the original argument." Buna Feli, ce mai faci?

Friday, 6 March 2015

Despre Smegmă şi Noua Medicină Germanică

Fac o paranteză de la tirada despre rabie, pentru că vreau NEAPĂRAT să v-o prezint pe Crina Vereș, polimată, mare om de știință și miraculoasă supraviețuitoare a două cancere succesive, greu-tratabile. Medical vorbind este atât de în afara clopotului lui Gauss încât are propriul ei clopoțel. De fapt, dacă Friederich Gauss ar mai fi fost printre noi, s-ar fi străduit să scrie o funcție de distribuție special pentru Crina.

Eu am descoperit-o pe Crina pe YouTube, ca Related Video la promo-ul educațional Wipe Yourself, însă atunci nu bănuiam profunzimea materialului pe care aveam să îl descopăr. Crina este clar o persoană publică și un lider de opinie în domeniul medical. A fost invitată la mai multe emisiuni televizate, în mod notabil în 2014 la Teo Trandafir pe KanalD (unde printre alte chestii fenomenale a povestit că probabilitatea copiilor ei să facă un cancer este "semi-100%") și la TVR Cluj la emisiunea Știință și Cunoaștere, unde are de fapt un serial de vreo 9 episoade despre Noua Medicină Germană (undeva prin 2015 trecute ca private videos - n.r.).
Eu cred că nu trebuie ratată nicio apariție a ei, însă din lipsă de timp vreau să urmăriți doar circa 6 minute din episodul 6 (din păcate nu mai aveți cum, în prezent - n.r.). Iar dacă nu puteți, vă fac eu aici un scurt rezumat, citând exact din Crina că să nu denaturăm sensul lucrurilor. Merită să citiți, vă promit că nu e plicticos deloc.

-----------------------------------------------------------------------------------------------------

[0:21] Crina: Mă gândeam totuși să vorbim și despre sistemul imunitar, pentru că este vorba de HIV și Sindromul Imunodeficienței Dobândite. Cum să dobândești o imunodeficiență atâta timp cât din punct de vedere al lui Hamer și al meu și multor alți cercetători din genetică, nu există sistem imunitar, există doar niște subfamilii de leucocite care au diverse funcții adaptate contextual. Sunt funcții supresoare, sunt funcții de apărare, dar nu există un sistem imunitar propriu-zis, care să fie alertat așa cum este descris mai ales de Sindromul Imunodeficienței Dobândite [da, știu, nici eu nu înțeleg exact ce vrea să zică aici, dar pare promițător - n.r.].

Cristian Mureșan: Și probabil denumirea în sine a fost asociată faptului că noi ne gândim că avem de dus un război. Și atuncea, unde e un război avem nevoie de o apărare. Și atuncea aia e armata.

Crina: Poate nu e întâmplător sa știm că acel individ care a descoperit virusul HIV, așa-zis descoperit virusul HIV, el n-a făcut decât o supoziție. Și asta și afirmă și în continuare, deși acuma concernele farmaceutice și tot ce stă în spatele industriei HIV-ului și a AZT-ului, care se dă practic pentru cei infectați cu HIV și cu SIDA [a uitat ideea, dar nu contează, se întâmplă n.r.]. El spune: "Nu am descoperit niciodată un virus HIV, am făcut o supoziție, am emanat o idee că s-ar putea să existe ceva în spatele unor simptome", acele simptome pe care noi am ajuns să le considerăm ca și SIDA. Însă el de fapt vroia să găsească ce se găsește în spatele bolilor pe care le fac africanii.

Cristian Mureșan: [...] Exact aceeași situație s-a întâmplat cu descoperitorul... uh... moleculei... uh... genelor și a ADN-ului, care spunea că probabil... PROBABIL... la vremea aceea, în 1950, genele ne influențează comportamentul, viața etc. Și ulterior... [pare confuz - n.r.] Dar mitul a rămas! Deci s-a promovat mitul.

[...]

[3:12] Crina: Și Hamer vine și explică de fapt ce e în spatele acestui HIV. Ceea ce a fost validat de experiența mea cu diferiți pacienți, cu diverse persoane. [...] După care îmi vine o alta prietena și îmi spune: "Uite știi, mi-am făcut un test de HIV și mi-o ieșit pozitiv. Și trebuie să mă duc să îmi refac testul, că uite, o să i se dea copilului meu AZT și eu și uite [uite - n.r.]. Și la un moment dat, înainte de a naște cu câteva săptămâni, se duce să își refacă testul HIV și îi iese negativ. Și m-am tot întrebat de ce atunci iese și ei au zis: "Ah, trebuie să ieșiți din statisticile noastre pentru că probabil primele probe erau alterate".
Am fost la un curs al lui Hamer și ne-a explicat de fapt că testul HIV nu este decât un test pentru alergen la SMEGMĂ. Ce este SMEGMA? Este acea substanță albicioasă care se formează în jurul organului genital în momentul în care nu avem o igienă foarte corespunzătoare, adică nu ne spălăm suficient de des sau de câte ori mergem să urinăm.

[...]

[9:10] Crina: [...] Tineri care îmi vin la consiliere care îmi spun: "Dar nu mai puteam! Nu mai puteam! Și am găsit portița de scăpare..." [să fac sex - n.r.]. Și au fost prinși, și au fost depistați cu HIV, după care explică-le de fapt ce înseamnă HIV-ul, că de fapt e doar alergie la acel miros pe care, noh, fiind mai adolescenți... igienă mai precară... și se generează această reacție la mirosul foarte puternic.... Culmea, se poate face inclusiv reacție cu șocuri anafilactice mortale. DE LA MIROS DE SMEGMĂ. Și ei surprinși în flagrant de către un coleg [kinky shit, bro - n.r.].

[...]

[10:21] Crina: Cum trece [HIV - n.r.], apropos de tipa căreia i s-a făcut testul HIV la începutul sarcinii și la sfârșit... de fapt ea ce a făcut... constatând că... uh... o deranjează toate mirosurile exagerate în sarcină, l-a rugat pe soțul ei să își spele... uh... atunci când merge să urineze... partea genitală, pentru că o deranjează foarte tare acel miros și a zis: "Mă, poate e în timpul sarcinii", după care o zis: "Știi, de fapt mă deranja și înainte" și omu' o zis: "Bine, o să urinez în chiuvetă, o să mi-o spăl de fiecare dată" și...

Cristian Mureșan [vizibil panicat - n.r.]: Bon, să vorbim puțin și despre...

Crina: Și ea a fost convinsă că niciodată în casă nu o să mai miroasă a SMEGMĂ. Fapt pentru care a disociat complet acel conflict pe care îl avea. Nimeni ei nu i-a făcut un test de HIV înainte de sarcină... poate că îl avea de foarte multă vreme. Dintr-o altă relație în care cine știe cum o fi fost surprinsă [... religious mumbo jumbo here - n.r....] Și se face analize tipului, deci își face soțul analize și el n-are niciun HIV, el n-are nicio problemă pentru că el se simte fericit cu mirosul lui propriu și personal, pentru el că l-o avut dintotdeauna.

[...]

[12:30] Crina: [despre viruși - n.r.] Gândește-te că sunt fracțiuni proteice, secvențe proteice, secvențe de aminoacizi. Nu există virusul propriu-zis. Ceea ce noi izolăm nu este un virus.

Cristian Mureșan: Fragmentele alea ne fac rău? Ne pot...? Deci nu...?

Crina: Nu. Nu ne fac rău. Ne face rău doar acea asociere mentală a mirosului, a gustului. De exemplu de la sex oral.

-----------------------------------------------------------------------------------------------------




Mie mi se pare totul foarte interesant, mai ales că și la mine în casă miroase a SMEGMĂ de zici că a gătit cineva tocană de miel, în ciuda faptului că urinez în chiuvetă de luni de zile.

Bun, și totuși cine este Crina? Fără să încerc să vă răpesc prea mult din plăcerea de a o descoperi și singuri (și ce călătorie inițiatică este!), vreau să vă spun de la bun început că este, cel puțin pe hârtie, medic. Deși a realizat multe "studii de laborator cu microscoape performante și tehnologii de vizualizare performante", practică și Chirurgia de Lumină și șamanismul, aplicând învațăturile lui Reichinspekteur Hamer. Nu, nu cele care implică decimarea non-evreilor de către evrei. Celelalte. Scopul Crinei este nobil. Dorește să "demonstreze științific cum apar bolile". În acest sens veștile sunt bune, stați liniștiți, Crina este "pe punctul de a descoperi ceva colosal".

Asemenea afirmații vin cu siguranță de la cineva cu multă școală și care știe despre ce vorbește. Nu e de mirare atunci că Doamna Vereş a fost a busy-bee, fiind egalată poate doar de Da Vinci la numărul şi durata studiilor desfăşurate. Şi nu orice studii. Între 1994 şi 2001 a făcut, aproape simultan, Facultăţile de Chimie şi Inginerie Chimică şi de Medicină şi Farmacie din Cluj, în timp ce dădea şi lecţii de Karate în parc, printre boscheţi. Ca om care abia a reuşit să termine Facultatea de Medicină şi Farmacie din Bucureşti şi care se simţea doborât în sesiuni de volumul de studiu, mă declar absolut fascinat de capacitatea ei de învăţare.

Dar Crina nu s-a oprit aici. Când încă era la Facultatea de Medicină a facut un Master la Facultatea de Medicină (nu se ştie în ce). Ştiu, e puţin paradoxală situaţia, dar nimic nu este imposibil pentru Crina. A încercat apoi un an de rezidenţiat (atunci stagiatură) dar, constatând că "multe din suferinţe erau la nivelul sufletului", a renunţat şi s-a înscris la Facultatea de Psihologie, unde a rămas până în 2008. Între timp, pentru a rotunji aria de competenţe la sfera perfectă, a mai bifat nişte atestate în medicină naturopată şi biorezonanţă. Genul ăsta de atestate vi le pot elibera şi eu la cerere. Nu este necesar decât să îmi daţi nişte bani şi un nume. Deşi, acum că mă gândesc, numele e opţional, vi-l scrieţi singuri pe printul A4 pe care vi-l emit în maxim 20 de minute. Orice cereri se pot adresa la milkingmoneyfrompeoplewithnorealjobs@yahoo.com. Atestatele Crinei însă, apar în CV ca şi cum ar fi fost eliberate chiar de Facultatea de Medicină şi Farmacie, Cluj. Contrariat, am sunat la facultate să întreb dacă ei eliberează astfel de atestate şi o duduie foarte amabilă m-a asigurat că nu au avut niciodată vreun curs post-universitar în medicină naturopată sau în biorezonanţă.

Probabil o eroare de redactare.

Ascensiunea fulminantă a Crinei a continuat. Simţind că are mai multe facultăţi decât mastere (ceea ce este inacceptabil), s-a înscris la încă un curs post-universitar în terapie şi consiliere de cuplu în 2006 şi apoi la un curs de perfecţionare ca formator în 2009. Între timp făcea în continuare Karate în parc şi nu numai atât. Pe CV Crina precizează că este Cercetător Ştiinţific Principal la Institutul Hyperion din Cluj Napoca din 2007. Ceea ce este foarte tare, cu un mic amendament. Google nu pare să ştie ce este Institutul Hyperion din Cluj-Napoca, iar eu cu atât mai puţin. Adică mă rog, asta dacă facem abstracţie de un alt CV public, în care o hostesă menţionează că a publicat ceva într-un volum editat de Institutul Hyperion. Nu mi-e clar ce sunt publicaţiile, dar se intitulează destul de sugestiv: "Democraţia în Rusia" şi "La Broşteni", teme de cercetare evident înrudite.
Însă nu pe Google afli detalii despre un institut de cercetare din România, cu atât mai puţin unul obscur. De aceea m-am dus pe site-ul Unităţii Executive Pentru Finanţarea Învaţământului Superior, A Cercetării Dezvoltării şi Inovării (uefiscdi pe scurt) şi am căutat prin câteva liste lungi de competiţii de proiecte de cercetare sau liste de instituţii eligibile pentru diferitele competiţii. Apoi pe ANCSI. Să mor dacă am găsit ceva. Din punctul de vedere al statului român şi atât cât am avut eu răbdare să caut, Institutul Hyperion din Cluj Napoca nu a fost finanţat vreodată pentru vreun proiect de cercetare şi, mai interesant, nici nu a cerut vreodată bani pentru cercetare.

Mai mult, conform unui nomenclator neoficial al instituţiilor de cercetare din România, Institutul Hyperion din Cluj nu figurează pe vreuna din liste. Nu exista în 2011 când a fost alcătuit clasamentul şi nu exista nici în 2007 când s-a angajat Crina. Din nou contrariat, m-am gândit că se petrece vreo confuzie absolut naturală între Universitatea Hyperion din Bucureşti (una dintre cele mai bune slabe instituţii de învăţământ) şi un Institut pe nume Hyperion, aşa că am sunat la rectoratul Universităţii. O altă duduie foarte amabilă de la Rectorat mi-a spus că nu a auzit niciodată de vreun Institut Hyperion şi că nu au nicio sucursală în Cluj. Şi că am o voce foarte sexy, chestie care m-a ajutat să rezolv pe loc un conflict emoţional şi o alergie sezonieră la mirosul de SMEGMĂ care îmi provoca tuse şi febră.

Nu m-am dat însă bătut. Având o cunoştinţă cercetător la Babeş-Bolyai, m-am gândit că nu strică o întrebare. Clujul nu este un oraş foarte mare şi cercetătorii se ştiu între ei. Dar nici el nu auzise de Institutul Hyperion, cu atât mai puţin de Crina, deşi şi el foloseşte microscoape "de înaltă peformanţă". În final, m-am gândit că oricine e pe cale să descopere ceva colosal, a mai descoperit nişte chestii micro-colosale înainte, indexate pe Pubmed. Surpriza zilei şi sper să nu vă stric grav mojo-ul, dar Crina Vereş nu apare pe Pubmed, iar asta înseamnă unul din două lucruri: 1. Crina Vereş nu a publicat niciodată nimic pentru că de fapt nu a făcut niciodată cercetare, nici chiar la Institutul de Cercetare Hyperion care nu există sau 2. Crina Vereş boicotează cercetarea modernă şi refuză să îşi publice descoperirile colosale despre smegmă altundeva decât pe grupul de facebook dedicat.

Să presupunem însă ca Institutul Hyperion nu există, sau dacă există nu este un institut de cercetare recunoscut naţional, iar Crina a lucrat în ultimii ani împreună cu prietenii ei imaginari şi o hostesă într-o cameră de hotel, mutând SMEGMĂ între recipiente tip eprubeta. Cu ce neagă chestia asta faptul că se apropie cu paşi repezi de o "descoperire colosală"? În definitiv Newton nu avea laborator. Iar pagina ei nu este fără argumente care să îi susţină ipotezele. Spre exemplu, dacă evităm secţiunea de foame donaţii sau cea în care face reclamă la cursurile ei plătite, şi mergem direct la secţiunea Cauzele Cancerului, putem să citim un articol original foarte interesant intitulat: "Planul grupărilor infracţionale din USL de dărâmare a statului de drept înainte de alegerile prezidenţiale" (cred că este prim autor, dar nu apare încă pe Pubmed şi nu am putut confirma). Ca medic nu pot decât să mă bucur că a ieşit Iohannis pentru că am rezolvat astfel una dintre etiologiile bolilor neoplazice.

Despre Crina au mai vorbit şi alţii (1, 2) şi vom mai vorbi şi noi, mi-e teamă. E greu să nu vorbeşti despre cineva care apare la televiziunea naţională explicând că HIV/SIDA este o alergie la miros. Până atunci însă, călcaţi cu atenţie, SMEGMA ne-nconjoară.


Regards,
 
Skeptic Pengu

Tuesday, 3 March 2015

Rabie 3: Mecanism de infectie si morfologie


Cu ajutorul microscopului nu se poate diagnostica turbarea, intrucat infiltrate inflamatorii in trunchiul cerebral putem gasi la nenumarate alte forme de encefalita (inflamarea creierului) si ele nu pot fi diferentiate in acest mod. De fapt nici cu metodele moderne de virusologie, imunologie, teste PCR, examinarea imunohistochimica a biopsiilor luate din ceafa, obtinerea de dovezi concludente pentru diagnosticul de „rabie” nu este posibila. Pentru a pune un diagnostic definitiv, care insa este afirmat doar post-mortem, in ziua de azi este suficient contactul cu un animal suspect de a fi turbat, o inflamare a creierului care duce la moarte, plus rezultatul unui "laborator de referinta". Aici trebuie fie amintit faptul ca un test de laborator este doar o constatare auxiliara care spune prea putin despre gravitatea unei boli. Ceea ce trebuie sa constientizam este ca diagnosticul indubitabil al rabiei nu este posibil.

Aberatiile nesimtite de mai sus sunt relativ simplu de demontat cu evidence-based science, pentru ca desi stiinta moderna este inca in bezna cunoasterii cand vine vorba de biologie functionala (the hows & whys), suntem totusi destul de departe in cercetarea de tip descriptiv (the whats). Ca sa isi acopere urmele insa, ex-Dr. Loibner foloseste un truc pe care il folosesc toti escrocii si psihopatii din online, adica imprastie intr-un singur bloc de text dezinformare dinspre toate domeniile biomedicale. Spre exemplu, in paragraful de mai sus atinge superficial (si in anumite cazuri eminamente elucubrant) imunologie, genetica, virusologie, histopatologie si medicina clinica. Evident ca nu explica nimic si nu citeaza nimic (pentru ca nu are ce), insa chiar si asa face munca oricarui critic extrem de dificila, punandu-l in situatia sa se documenteze si apoi sa elaboreze pe fiecare din ariile respective. Unui clinician ii va fi greu sa citeasca imunologie, iar un imunolog nu stie foarte multa medicina clinica. Pubmed insa stie tot din fiecare.

Ca sa intelegem functia virusului si de ce diagnosticele genetice (PCR), imunohistochimice (anticorpi) si imunologice (tip ELISA) functioneaza (si inca foarte bine), cred ca trebuie intai sa definim mecanismele moleculare de infectie, morfologia virusului si tabloul clinic al rabiei la om (pentru satisfactia deplina a lu' tanti Feli, vom vorbi si despre clisme si lilieci ulterior). Exista nenumarate surse de incredere disponibile online care detaliaza mecanismele infectiei (e.g. 1, 2), ca urmare nu ma afund prea tare in informatii. Pe scurt, dupa ce te musca potaia, liliacul sau chiar Feli insasi si se produce inocularea, virusul rabiei (Lyssavirus) intra intr-un axon si migreaza centripet catre sistemul nervos central, fie calarind un motor molecular gen dineina, fie folosind o vezicula endozomala ca transportor. Realitatea e ca nu se stie inca exact mecanismul prin care se misca de-a lungul axonului, dar de-aia e stiinta misto, ca inca mai avem chestii de aflat. Pentru cine e curios ce este dineina si cum functioneaza un motor molecular (fascinating stuff), exista un review excelent, publicat recent in Nature. Motivul pentru care virusul rabiei nu se multiplica local este ca axonul nu are echipamentul celular necesar pentru replicare, transcriptie si sinteza proteica.



Structura Lyssavirus. Imagine preluata de pe http://www.cdc.gov/rabies/transmission/virus.html


Odata ajuns in corpul neuronal insa, virusul rabiei are un comportament atipic chiar si comparativ cu rude apropiate din familia Rhabdoviridae prin faptul ca nu se inmulteste necontrolat, ci pastreaza expresia de proteine virale (aproape intotdeauna citotoxice) la minimum. E un virus stealth, daca vreti, care nu deranjeaza prea tare interiorul celulei si asta din doua motive: 1) pentru ca nu este in interesul lui biologic ca neuronul sa moara si 2) pentru ca nu este in interesul lui biologic sa agite prea tare sistemul imun. Este important sa mentionez discretia Lyssavirusurilor, acesta fiind unul din multele argumente care contreaza dogma centrala a paranoiei rabia nu exista, i.e. "nu se vizualizeaza particule virale in fragmentele de tesut, deci nu exista infectie". Un alt argument important care explica dificultatea vizualizarii directe a particulelor virale si pe care mamicute pedagog gen Falafeli nu au cum sa il inteleaga, este ca un virus nu este un ansamblu molecular static. Ca sa poata sa isi indeplineasca functia intracelulara ARN-ul trebuie sa fie liber, nu incapsulat. De-altfel marea parte a timpului pe care virusul il petrece in celula este sub forma unui material genetic ambulant. Nu stiu cate ore de microscopie electronica are Feli la activ, dar o pot asigura ca in absenta capsulei glicoproteice sau a unor markeri specifici, este aproape imposibil sa identifici topografic sau morfologic ARN plutitor in citoplasma (cu atat mai putin sa confirmi ca e viral), indiferent ce microscop electronic folosesti. ARN-ul plutitor se confunda in masa de filamente subtiri, intermediare si (in anumite cazuri) groase din citoscheletul normal al oricarei celule, mai ales ca e micut (12 kilo-baze).

In ciuda faptului ca particulele virale intregi sunt putine ca numar si nu raman prea mult in acea forma de organizare moleculara, cel putin teoretic, ele ar putea fi vizualizate ex-vivo/in situ (pe un fragment scos din corp) in cazul in care se surprinde fix sectiunea de tesut care trebuie (adica un slice ideal de 50-200 nanometri dintr-o celula cu de cateva zeci de ori mai mare), si fix in momentul care trebuie (adica in momentul intrarii virionului in corpul neuronal sau in momentul expulziei noilor virioni din celula). S-au publicat astfel de imagini si vor continua sa se publice, insa nu prea multe. Explicatia nu este ca "Big Pharma" si "reptilieni", ci ca in lumea reala a oamenilor care nu necesita tratament anti-psihotic, exista metode mult mai putin laborioase si in mod esential mai rapide, atat pentru diagnostic de certitudine, cat si pentru a genera o cantitate suficienta de virus pentru studiu. Microscopia electronica este greoaie si aproape invariabil efectuata post-mortem. Totusi, special pentru Feli, prin generozitatea care ma caracterizeaza, ofer pe tava o imagine superba de microscopie electronica ex-vivo (Fig 3B) publicata intr-un articol per-total foarte misto, in cel mai prestigios jurnal medical din lume (NEJM). Daca totusi Feli va fi de parere ca autorii si reviewerii NEJM sunt incompetenti si au considerat ca fiind virion vreun organit, o invit sa ne spuna ce organit citoplasmatic este ala.

Si apropos de organite, cam din 1903 incoace stim ca in rabie apar niste structuri foarte ciudate in citoplasma unor neuroni infectati si care desi apar doar in vreo 50% din infectii, sunt in general considerate caracteristice. Spre diferenta de virionii intregi care sunt greu vizibili, din motivele expuse mai sus, corpii Negri (sau Babeș-Negri daca va trece un fior patriot), se vad foarte bine la microscopul electronic ex-vivo, pentru ca sunt foarte electrono-densi si maricei. Ca urmare au fost studiati indelung, atat structural cat si functional si in ultimele 2 decenii niste baieti destepti au ajuns la concluzia ca sunt sit pentru transcriptie si replicare virala pentru Lyssavirusuri. Din nou, daca Feli are alte date legate de corpii Negri, eu mor de curiozitate sa le citesc. Sa se abtina insa daca argumentatia include sau se rezuma la cuvintele: "clisma", "pharma", "vaccin", "conflict interior".

Nu in ultimul rand am ales sa vorbesc pana acum de vizualizare de particule virale ex-vivo, pentru ca joc dupa regulile tampite ale unor dudui din online si ale unor adepti ai NMG, care nu inteleg (sau se prefac ca nu inteleg) cercetarea fundamentala si implicit de ce se amplifica virusuri in cultura (chestie pe care am sa o explic cu alta ocazie). Ca o paranteza aproape comica, o buna parte dintre aceste dudui sunt atat de nivelate pe creier incat considera ca singura dovada a existentei unui agent patogen este "fotografierea virusului in-vivo". Adica, pentru claritate, vor o poza cu un virus facuta stil radiografie, asa ca in Star Trek. O cerinta rezonabila, cam ca define the Universe and give 3 examples. Ca urmare am exclus cu buna stiinta cateva sute (literalmente) de lucrari stiintifice excelente, care nu doar vizualizeaza, dar si caracterizeaza structural si/sau functional virusul rabiei in vitro. De-altfel noi stim cum arata si ce contine virusul in special din studii in vitro. Ca exemple de astfel de lucrari (pentru cei cu mai mult de 6 neuroni, excuse the pun):
a) Studii morfologice pe virioni intacti: electrono-tomografie de particule virale in cultura, studiu electrono-microscopic pe soricei infectati, alt studiu pe soricei, aratand expulzia particulelor virale din corpul neuronal (un mecanism care se numeste "inmugurire"), un studiu pe celule renale de hamster etc. Toate cele enumerate contin imagini de electrono-microscopie excelente si acopera ultimii 50 de ani de cercetari morfologice pe virioni intacti.
b) Studii structurale pe componente izolate ale virionului: ansamblul nucleoproteina-ARN (1, 2, 3), proteina matriciala etc Adica niste baieti si fetite foarte inteligenti (clar nu healthcoach in devenire) au separat prin varii metode componentele Lyssavirus, le-au analizat si apoi le-au si reconstruit 3D (printr-o metoda spectaculoasa, dar despre care nu planuiesc sa vorbesc aici*). Toate studiile sunt publicate in jurnale cu impact factor foarte mare si au rezolutii structurale foarte bune. Mi s-a facut lene sau dau copy paste la linkuri, jur, desi si simt ca am nedreptatit foarte multe studii misto.

In mod evident dupa ce se uita si Feli ca broasca la bariera (sau ca vitelul la poarta noua, ca sa nu para ca incerc sa jignesc) la studiile respective, va emite una din deja clasicele axiome NMG. Si o sa citez din nou din Feli, dintr-un articol delicios despre cum virusurile (in general) exista, dar de fapt nu exista:

Imaginile luate cu microscopul electronic, care „chipurile” arată virusuri, ne prezintă în realitate fie părţi componente din celule special preparate în eprubetă (tratate cu diferite substanţe, care provoacă stress fiziologic celulelor, astfel încât acestea elimină anumite particule) sau particule care fac parte din procesul de import şi export (transport intercelular) dintre celule. În cazul virusului polio sau al altor virusuri despre care se susţine că ar provoca tumorile cancerigene, există imagini făcute cu microscopul electronic. Particulele cristaline create „artificial” în vacuum sunt în mod fals desemnate ca fiind virusuri!

Acele anumite particule la care se refera Stephan Lanka (un NMGist trist si cu aer emasculat), sunt de fapt vezicule extracelulare. Desi stiu foarte multe despre veziculele extracelulare (cu siguranta mai mult decat Lanka, Feli si Lolivia la un loc), eu inca n-am intalnit vreo astfel de structura cu morfologie de glont (bullet-shaped), asa cum au Rhabdoviridele. Absolut toate veziculele extracelulare descrise in literatura au morfologie sferoida (de fapt in forma de cupa) si membrana regulata. Singurul loc unde apar astfel de particule bullet-shaped, sunt infectiile cu Lyssavirus sau VSV diagnosticate clinic, genetic si imunologic, precum si in culturi infectate intentionat cu Lyssavirus. Fantastic ce coincidenta! Desigur, exista o explicatie Feliciana pentru acest fapt. Este posibil, sa zicem, ca Zana Maseluta sa se pogoare peste pacient sau cultura de celule si cu o miscare din bagheta ei magica sa faca toate celulele sa ejaculeze gloante pline de ARN viral, in ritm de mitraliera. Extrapolez pe aceasta ipoteza si afirm ca singurul tratament pentru o astfel de situatie este deja sfanta clisma cu sos Genin (se stie, cel mai bun sos de shaworma din Bucuresti).

Dar sa revenim la citatul initial al ex-Dr. Loibner si in special la prima fraza. Dupa ce am aratat indubitabil ca virusul exista fizic si se poate vizualiza atat ex-vivo cat si in vitro, atat complet, cat si pe bucati sau indirect, merita scoasa in evidenta o alta smecherie a cabotinilor din pseudo-stiinta. Vreau sa observati ca ex-Dr. Loibner nu spune "Cu ajutorul microscopului nu se poate diagnostica turbarea in neuroni", ci "Cu ajutorul microscopului nu se poate diagnostica turbarea in infiltratul inflamator". E o mentiune importanta, pentru ca diagnosticul electrono-microscopic sau chiar optic se face pe neuroni (prezenta corpilor Negri sau imunohistochimie) si nu pe infiltratul inflamator (supa de celule imune care vin la fata locului sa inspecteze situatia), care intr-adevar nu este specifica encefalitei rabice. Trucuri obosite.

Pe final am sa sar intentionat partea legata de mecanismele moleculare ale replicarii si transcriptiei, pentru ca sunt foarte putin relevante pentru discutie si oricum cu mult in afara sferei de intelegere a lui Feli. Odata realizata replicarea virala, virionii sunt eliberati din neuron prin inmugurire din membrana celulei, preluand in esenta controlul mecanismelor de expulzie proprii celulei. Dupa ce acest ciclu viral se repeta de suficiente ori si virusul se inmulteste suficient de mult in sistemul nervos central, apar leziunile neurologice, se amplifica raspunsul imun si se instaleaza tabloul clinic al rabiei. Dar despre asta in episodul urmator.



*PS despre microscopul electronic: In mai multe locuri Feli incearca sa dea impresia ca stie ceva despre aparatura care se utilizeaza in biologia structurala si moleculara si -de interes pentru articolul de fata- despre microscopul electronic. Din nefericire stie cam tot atat cat stiu eu despre clisme cu frunze de ficus si pe cuvant ca nu stiu foarte mult. Nu vreau sa intru in detalii despre principiile de functionare ale microscopului electronic, pentru ca scopul blogului nu este sa predau tehnici de laborator la nivel de master in biologie. Cine doreste informatii le poate gasi online sau se poate inscrie direct la un master. Ceea ce vreau sa fac este sa comentez urmatorul paragraf al lui Falafeli.

Tocmai de aceea începând din anii 80, virologii au renunţat din ce în ce mai mult la folosirea microscopului electronic - efectuarea unei fotografii dureaza circa 20 de minute şi costă doar cateva sute de dolari - precum şi la legile clasice ale virologiei, începând să facă „construcţii fanteziste” care să fie probate cu DOVEZI INDIRECTE şi acceptate prin consens).

Doar in aceasta fraza se gasesc vreo 6 aberatii si de aceea vreau sa o felicit pe Feli pentru curajul de a spune idiotenii la foc continuu, ignorand complet simtul ridicolului. Din motive de spatiu, voi vorbi doar despre 3 dintre ele. In primul rand ca abia din anii '80 au inceput virologii sa utilizeze microscopul electronic la adevarata lui valoare. Mai precis, in anii '80 s-a nascut crio-electrono-microscopia, care a permis achizitia unor imagini la rezolutii care nu se puteau obtine inainte prin coloratie negativa sau acoperire cu metale grele. In traducere pentru Feli, microscoapele de dupa anii 80 faceau poze mai bune. Mai mult decat atat, odata cu crio-electrono-microscopia si imbunatatirea capabilitatilor microscoapelor conventionale s-au pus si bazele analizei tip single particle si a procesarii computationale a datelor, cu tot ce inseamna asta (alinieri de particule, reconstructii 3D, corelatii cu structuri obtinute prin cristalografie cu raze X etc). In traducere pentru Feli, computerele pew-pew au ajutat la studiul bulinelor rele. Ca urmare, nu numai ca nu s-a limitat utilizarea microscopului electronic, dar este chiar o explozie de studii care folosesc aceasta tehnica, pentru ca se obtin date structurale spectaculoase. O mare parte din virusii existenti au fost deja reconstruiti 3D pe baza datelor de microscopie electronica.

In al doilea rand "efectuarea unei fotografii" la microscoapele post-2000 dureaza intre 500 ms si 5 s, la un timp de expunere "standard" adica fix cat ii ia camerei CCD sa imprime imaginea. Timpul variaza, pentru ca si tipurile de camere variaza. Unele sunt mai bune, altele mai proaste, cam ca la aparatele foto. Imaginea se imprima apoi digital pe un hard-disk si costa cam cata biologie stie Feli, adica ZERO. Acestea fiind spuse doresc sa ii urez lui Feli bun venit in secolul 21. Feli, avem o multitudine de minunatii aici, in viitor. Robineti cu senzor la baie, masini cu servodirectie si pentru tine special, roboti de bucatarie de inalta performanta.


Regards,
 
Skeptic Pengu